Un azi

De câteva zile îmi hărţuiesc ducerile şi întoarcerile, aproape intolerabile în vioiciunea lor aseptică. Sincronie stăruitoare de smerenie şi măreţie , mii de sori aliniaţi pălmuiesc când de pe o parte când de pe cealaltă, întorcându-mi obrazul nemaiîntors. Retina înghite tot ce ciocneşte cu lăcomia supravieţuitorului, culoare, formă, densitate, vivacitate, extenuare şi dor, mai ales dor. Din ochi coboară înăuntru şuvoi de simţire nemestecată, pironind moliciunea în colţi dureroşi de fericire.


*imagini semi-furate cu telefonul mobil, în mişcare. remuşcări n-am.