Suspin oblojitor m-a învelit şi-am dormit

Uneori degetele vroiau să lase în urmă o tresărire. Ca asta. Atunci (tran)scriam fără habar jeluirea unei doine desluşite de undeva din zori îndepărtaţi, dintr-un turn ridicat pe o larmă asurzitoare. Un dor de taină şi-o tânguire, atât de dulci că numai un oftat le poate încăpea.

Un neştiut ce mă recunoaşte, dintotdeauna, care mi se opune în ciuda-mi şi care mă plânge, m-a plâns.
Eu am fost cea dintâi care nu a înţeles.

Un azi

De câteva zile îmi hărţuiesc ducerile şi întoarcerile, aproape intolerabile în vioiciunea lor aseptică. Sincronie stăruitoare de smerenie şi măreţie , mii de sori aliniaţi pălmuiesc când de pe o parte când de pe cealaltă, întorcându-mi obrazul nemaiîntors. Retina înghite tot ce ciocneşte cu lăcomia supravieţuitorului, culoare, formă, densitate, vivacitate, extenuare şi dor, mai ales dor. Din ochi coboară înăuntru şuvoi de simţire nemestecată, pironind moliciunea în colţi dureroşi de fericire.


*imagini semi-furate cu telefonul mobil, în mişcare. remuşcări n-am.