Ce a fost mai întâi? Muzica mi-a încălecat starea, şi-a înfipt pintenii în coastele ei şi a vlăguit-o până a adormit în picioare? Sau. O simţire latentă a luat cunoştinţă din sunetul muzicii şi s-a ridicat în mine ca la fluierul unui fachir?
Sufletul are aprioric o vârstă imuabilă? Că al meu se joacă de-a Baba-Oarba cu anii cei serioşi, constrângători şi fecunzi.
De ce ne-răbdarea e cea nativă şi creşte în orice buruieniş, iar răbdarea se cultivă? Sau au fost despărţite la naştere?
Cum de lumea urmează orbeşte Timpul şi se încrede în el când nimeni nu l-a văzut sau simţit vreodată? Ce e în afară de nişte praguri?
Cel mai uşor identificabil sentiment când te simţi fericit este cel de teamă de/şi culpă. Restul unde e tradus?
24 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 reconturări:
Deci, ca sa zic asa, eu vreau sa zic doar ca pe mine sa nu contezi ca as putea sa raspund.
PS: Pe cind scriam cuvintul de verificare m-am intrebat de ce nu trimiti tu lista asta la Patriarhie. Sa raspunda ei. La o adica, semnez si eu.
Că bine zici. Fără îndoială, PREAfericiţii au dezlegat tainele fericirii, din moment ce acum le şi prisoseşte :)
La o adică, poţi veni şi tu cu întrebari.
Trimiteți un comentariu