1 aprilie 2009

Închide ochii şi ciocneşte-mă de tine

Vreau ca una din totalitatea de posibilităţi care sunt să se izbească crunt de una din totalitatea de posibilităţi care eşti şi - năucitor - să fie chiar aceea, unica, care se potriveşte. Să ni se întretaie variantele exact în punctul dinainte de orice ireversibil, prinzâdu-ne împreună clipele ca o broşă între două revere. Să rămânem aşa, sigilaţi într-o perfecţiune care nu seamănă cu nimic, numai a mea pentru că numai a ta, prototip perpetuu al coincidenţei desăvârşite.
Apoi, putem să ne şi îndrăgostim.

8 reconturări:

ummagumma spunea... 2

Poate ca realitatea nu joaca atat de murdar ca somnul (mi-a placut asta si trebuia sa o (p)reiau).

crisp spunea... 3

Anonim,

Da... ma incapatanez sa astept o lume in care prea frumos inseamna si adevarat.

Umma,

Nu m-a convins, dar ii mai dau o sansa.

Anonim spunea... 4

Da, frumos într-adevăr. Pot să mai intru o dată la filmul ăsta dacă nu am decât un singur bilet? Se termină și nu mă pot obișnui cu ideea.

crisp spunea... 5

Odată intrat, nu mai ieşi niciodată cu adevărat. Cum se vede filmul cu ochii tăi?

Anonim spunea... 6

Ah, dacă aș putea să scriu fără să șterg...

crisp spunea... 8

Trestie gânditoare, îmi place că-ţi place:)Şi mi-ar plăcea şi mai mult dacă nu s-ar încăpăţâna toţi să umble cu ochii deschişi.