15 aprilie 2009

...on the G string*

Pare totul insuportabil de uşor, plutesc obiecte în jur, gânduri perfect inconsistente, oameni fără cap se ocolesc ireproşabil, lumea trăieşe consecinţele unei inundaţii interplanetare.
Orice ating, se mai îndepărtează un centimetru. Am renunţat, strâng în pumni apă şi aer.
Vis sideral: sunt de carton, mă îmbib, absorb idei şi amoruri zburând fără autor în beţia imponderabilităţii.

O greutate e uneori atât de necesară. În apăsare, să comprime crevasele lăsate de rostul plecat cine ştie unde şi pentru câtă vreme.

[*]

4 reconturări:

crisp spunea...

Exact. Dar de opacitatea asta mă învinovăţesc exclusiv.

naked as we come spunea...

am trait si eu blestemul lui midas. nu transformam in aur ce atingeam, insa indepartam. orice blestem are un leac pe care o sa-l gasesti - vorba ceea [nesuferita] - cind te astepti mai putin. dar e pe vine.