Eu de ce nu scriu despre primăvară? Despre cum m-a afectat seninul de ieri sau mohorâtul de azi? Despre paltonul verde sau fătuca suficientă de la întrunire? Unde am pomenit de Crăciun? De bărbaţii-fenomen(ologi)? Unde sunt nervii, mărţişoarele, dulceamăruiul de duminică, sărbătoritul tam si cel nesam, cunoştinţele tipice şi boemul vagabond, muzica simţitoare de inimi, leagănele, volanele, obloanele galbene, lumina căzută, la mansardă sau pe gândurile mele în dezgheţ, prima vedere, fie şi fără dragoste, ochii sub-bretonaţi, zbaterile şi dezbaterile, cumpărăturile decise hormonal, copilul nostalgic, curcubeiele? Nu am aşa ceva, nu le văd, ocolesc, camuflez? Care e?
Din ce trăieşte scrisul meu? Muşcă din nişte cochilii părăsite pesemne.
5 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 reconturări:
Lasa-l sa muste ca musca bine.
Mi-am luat mainile de pe el, fiecare cu gastrita lui :)
eu scriu despre toate lucrurile astea cu convingerea desarta ca o sa pot sa pacalesc lumea ca lucrurile astea fac parte si din universul meu. nu cred ca sunt convingator.
:*
O,
Chiar straine fiind, tu le manuiesti admirabil :)
Sau scrisul tau nu are nevoie de scenografie, as spune. Poate si singur. :)
Umma, bun venit in barlogul asta intunecat!
Scrisu' asteapta la firimiturile stapanului. Cand oi avea eu scenografie,atunci ii dau si lui :)
Trimiteți un comentariu