Acum îmi e.
Îmi dau toate gândurile spre ghicire, nici nu le-am vrut vreodată de fapt.
Paraziţi de vată sticloasă.
Îmi colcăie prin râs şi plâns,
Mă îmbuibă de cuvinte ingerabile,
Îmi ies printre dinţi bântuindu-mi sărutul.
Mi-e dor, pe bune.
Şi de când am dormit la perete şi am uitat că mă enervează.
Şi m-am sufocat cică dimineaţa, ca să te îndatorez.
N-am mai văzut apusuri veştejite ca alea care îmi cădeau în cap când te oftam pe muzică.
Nu mai eram (în lipsa ta), ci rămaneam (fără tine). O uşă niciodată închisă, bătând a pustiu
Pe ritm de vânturi care te tot împrăştiau.
În fine, prostii.
Îmi dau toate gândurile spre ghicire, nici nu le-am vrut vreodată de fapt.
Paraziţi de vată sticloasă.
Îmi colcăie prin râs şi plâns,
Mă îmbuibă de cuvinte ingerabile,
Îmi ies printre dinţi bântuindu-mi sărutul.
Mi-e dor, pe bune.
Şi de când am dormit la perete şi am uitat că mă enervează.
Şi m-am sufocat cică dimineaţa, ca să te îndatorez.
N-am mai văzut apusuri veştejite ca alea care îmi cădeau în cap când te oftam pe muzică.
Nu mai eram (în lipsa ta), ci rămaneam (fără tine). O uşă niciodată închisă, bătând a pustiu
Pe ritm de vânturi care te tot împrăştiau.
În fine, prostii.
Irepetabile, poate chiar închipuite.
Dar când mă golesc de ele, rămân un ambalaj nereciclabil.
0 reconturări:
Trimiteți un comentariu