Pseudo-arbitrar

Din moarte năpraznică poate se vor trezi, dar vor mişuna în afara mea începuturile logice, continuările coerente şi urmăritul prea treaz de idei. Dacă tot ştiu cum se face, de ce să nu mlăştinesc şi nişte demersuri neuronale? Altfel, toate bune, merge şi cu regurgitat spontan. Ce cuvânt inutil, demers. Îţi zic eu că văd mai bine seninul dacă nu-l obturează un cur de elefant roz. Metaforizezi, debordezi, corodezi. Ce altfel să scrii freestyle fără virgule când de altfel lumii i se rupe de tine da' tu ai înţeles tocmai invers. Te simte cum stau eu cu spatele la televizor şi ascult emisiunea în limba maghiară. Unde doseşti mă ce te-a făcut să tresari de frumos, tu singurel, fără sa te fi înghiontit nimeni cu cot ascuţit de trend-er al neînţeleşilor? Negi negarea ultimului negat după care ai salivat şi te încolonezi printre cripticii cu nervi slabi şi aspiraţii de freaks. Nu tu, eu. Ai înghiţit demult cocktail-ul dar rămâi pe gânduri sugând gheaţă topită. Mă exasperează răbdarea sadică pe care o are timpul cu mine. E mai rău decât picătura chinezească. E anticiparea fiecăreia dintre ele.