îmi descopăr o capacitate admirabilă de a trăi din neîntâmplări.
[îndrumar: apuc cu mâinile goale nepetrecutul, neîmplinitul şi pe cel care n-a avut loc (saracu') şi le dau cap în cap până se amestecă. se serveşte crud, fără condimente. eu îl fărâmiţez în nenumărate doze mici mici, ca să-mi ajungă cât mai mult; înghit câte una zilnic, după cafea evident].
mai amân un pic trezirea, că îmi merg siestele astea sudate drept la suflet. doar ele mai ştiu drumul până acolo.
fireşte, mă apucă sporadic şi câte un oftat maiestuos ca o trenă mov, lungă pân' se opreşte în buckingham palace. dar şi ăla se calcă în picioare până cade noaptea.
vorbim.
11 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 reconturări:
comentariul asta e valabil la toate posturile tale, zic, daca eu as fi dotat cu genul asta de putere de analiza, as fi un baiat rau si as aplica-o la ceilalti, renuntand sa mai mi-o aplic si mie. si cred ca asa as avea ceva mai multe sanse de supravietuire.
mi se pare mie sau in ultima vreme refuzi sa te deranjeze ce e in jur si te tocmesti tot cu tine?
:*
(miss you)
Draga Octavian,
"puterea" e de fapt un blestem caruia nu ma pot sustrage si care se manifesta cu atat mai accentuat cu cat lucrurile din jur refuza sa ma deranjeze (nu eu); egotismul e zona mea de confort :)
:*
(si eu; ti se intampla chestii si ma bucur ;))
ce-mi vine sa zic e "se deseneaza pe nisip un cerc".
dupa cum ma stiu, m-ar tenta mai degraba ceva cu multe colturi :)
Trimiteți un comentariu