Acum câteva secunde am terminat un post lung care începea ceva de genul "E nevoie de curaj şi obstinaţie ca să ieşi din propria mizerie, adică cea pe care ţi-o modelezi singur, manipulând plastilina de urlete şi muţenii din care crezi că eşti făcut ..." Am apasat pe ceva şi s-a şters; după care s-a autosalvat pagina goală. Mda.
E greu să nu îţi descoperi valenţe fataliste când, orice-ai face, ajungi tot după artificii. Mai scurgi un pahar-două şi te întorci acasă la implozia care ştii că te aşteaptă.
7 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 reconturări:
Trimiteți un comentariu