Nu ştiu unde, dar sigur aici

Acasă. ACASĂ. Imprim pe acelaşi loc în minte cu litere mari ca să-mi întăresc că aici am vrut să ajung şi că, odată, nu foarte în urmă, nu-mi închipuiam izvor din care viaţa să curgă mai dulce. Nu mai recunosc disperarea acelei dorinţe, nu mai am cum, mă simt doar undeva foarte sigur şi moale în care pot să mă tolănesc fără timp. Nu vreau şi nici nu pot încă să deschid privirea în afară, să văd nenumăratele avertizări cum se confirmă sau infirmă. Mă interesează mai puţin numele locului în care am revenit, identitatea sa fiind pictată acum de oamenii dragi care mi-au lipsit, de caldura pielii lor de care tot îmi vine să mă lipesc, de lumina anume care intră doar pe fereastra mea şi se pune mereu în aceeaşi poziţie, de minunata lene care aici se dezvinovăţeşte de orice remuşcare, de noul înţeles al stării de graţie. O fetiţă primeşte în pat cel mai bun ceai cu miere şi lămâie de la mama ei.

Nu haşurez intenţionat nicio umbră în scrierea de acum. Deşi ele se leagănă în vârful minei ca întotdeauna. Însă unele lucruri, nu foarte multe, merită văzute în lipsa contrastului.

Reîncep să silabisesc idiomul familiar, înghiţindu-mi singurătăţile dragi; primesc cu zâmbet fiecare înfrângere a intimităţii. E greu, dar am aflat între timp că e şi mai greu să trăieşti doar cu propriile delimitări.
Aproape că îmi vine să mă entuziasmez de ce urmează, de autoinventarea unei noi libertăţi într-un loc vechi, de planurile frumos îmbrăcate care ştiu că nu vor ajunge niciodată la petrecere dar măcar savurează şampania din limuzină, de însufleţirea mea care zâmbeşte nătâng din prima bancă deşi nu pricepe nicio lecţie. Şi aş putea dilua totul în metafore până la sfârşitul timpului. Dar nu, în loc de acestea, mă voi opri exact unde sunt. Mă mai uit în jur un pic, respir o dată în plus, depun mai multe straturi de aceeaşi senzaţie. Pentru că e zguduitor să realizez cât relativism există în toate, câtă futilitate ameninţă orice estimare. Deci mai ţin o vreme ochii întredeschişi, uitându-mă în soare.

Ieri am avut prima dimineaţă cu amintiri de vise, după luni de zile.