Cum se face că oameni care încă mustăcesc expert la ideea de altfel ajung să se scalde incestuos în borşurile îngemănate ale generaţiei? Colecţionari de ciudăţenii, copii-detectivi, poeţi de oracol, pictori din blocurile de desen cartonate gri trist, nostalgici de cenaclu, megalomani, poster-maniaci, scamatori, oratori, cei care aţi iubit prea mult fetele sau ierbarele, chiulangii fermecători, cititori gurmanzi, scribi cu caligrafie frumos curgătoare, activişti, profeţi pe care vremea v-a urmat, voi cei care aţi mers mereu în zig-zag de ce picotiţi acum în fotolii de serie?
Îşi unesc curiozităţile doi inediţi şi eşuează invariabil în cuplu din ăla. Fără flexiune, cu pleoape grele, muraţi în acreli domestice şi opoziţii semidocte. Frenetismul cercului în care se învârt şi îşi agaţă toate rufele dă măsura lucrurilor care nu se mai fac, a compromisurilor înghiţite cu valeriană, a strânsului de mână sau de inimă pe sub masă. Ochii se fac mici pentru a vedea mic şi a mărunţi simetric bucăţi de viaţă în doi. Creativitate în imputări şi obtuzitate în clarificări. Noroc cu diminutivele-tampon. Exemplele omologilor le anulează orice înclinaţie deviantă, în raiul cuplurilor de gen nu e nevoie decât de ceva afecţiune, diverse abonamente utile, puncte în aşteptare (cu plată) de a fi câştigate, o viaţă sexuală (nu pasiune bezmetică), cadouri bine înfipte în calendar, excursii de organizat, prieteni forţaţi să devină comuni, chestii de făcut împreună, planuri. Autenticităţile personale, odată imprimeuri preţioase, încep să se confunde, se unesc într-o ţesătură uní care apoi se decolorează treptat. Cine să le mai poarte?
Îşi unesc curiozităţile doi inediţi şi eşuează invariabil în cuplu din ăla. Fără flexiune, cu pleoape grele, muraţi în acreli domestice şi opoziţii semidocte. Frenetismul cercului în care se învârt şi îşi agaţă toate rufele dă măsura lucrurilor care nu se mai fac, a compromisurilor înghiţite cu valeriană, a strânsului de mână sau de inimă pe sub masă. Ochii se fac mici pentru a vedea mic şi a mărunţi simetric bucăţi de viaţă în doi. Creativitate în imputări şi obtuzitate în clarificări. Noroc cu diminutivele-tampon. Exemplele omologilor le anulează orice înclinaţie deviantă, în raiul cuplurilor de gen nu e nevoie decât de ceva afecţiune, diverse abonamente utile, puncte în aşteptare (cu plată) de a fi câştigate, o viaţă sexuală (nu pasiune bezmetică), cadouri bine înfipte în calendar, excursii de organizat, prieteni forţaţi să devină comuni, chestii de făcut împreună, planuri. Autenticităţile personale, odată imprimeuri preţioase, încep să se confunde, se unesc într-o ţesătură uní care apoi se decolorează treptat. Cine să le mai poarte?
0 reconturări:
Trimiteți un comentariu