Mă tot întreb de ce ţin morţiş să mă fac neînţeleasă. Da, am decis de la început că eu nu scriu, eu şterg. Că sunt neprincipială în ştersături, cred că e clar. M-am ţinut de cuvânt şi nici n-am avut încotro. Că prin tăgadă îmi intuiesc hotarele. Că am o mie de gume pe care le frec baroc, doct, absurd, burlesc, prostesc şi câte n-or mai fi spre a nu se povesti.
Desigur, debutasem avântată (şi necoaptă pesemne) de speranţa că bravura publicării mă va responsabiliza. Am fărâmiţat-o şi p'asta, al doilea post a fost ultimul care a vazut-o în viaţă. Sunt labilă şi în inconsecvenţe şi atunci, gândesc eu, nu ar fi acestea temeiuri suficiente care să explice lipsa mea din mine? Absenţa din ce cred eu că ar trebui să împărtăşească un limbaj comun cu declinările personale? Întrebări născute să moară fecioare, fără a cunoaşte tăria vreunui raspuns. De mai sunt şi altele, eu sigur n-o să le întinez albul lăptos cu negrul de scris. Că singură nu-mi cumpăr creioane şi, cinstit vorbind, am şi uitat ce trebuie să nu fac cu ele.
Spre bunăvoinţa publicului, epilog: Mai mult decât realitatea mea, mă atrage irealitatea mea .
Desigur, debutasem avântată (şi necoaptă pesemne) de speranţa că bravura publicării mă va responsabiliza. Am fărâmiţat-o şi p'asta, al doilea post a fost ultimul care a vazut-o în viaţă. Sunt labilă şi în inconsecvenţe şi atunci, gândesc eu, nu ar fi acestea temeiuri suficiente care să explice lipsa mea din mine? Absenţa din ce cred eu că ar trebui să împărtăşească un limbaj comun cu declinările personale? Întrebări născute să moară fecioare, fără a cunoaşte tăria vreunui raspuns. De mai sunt şi altele, eu sigur n-o să le întinez albul lăptos cu negrul de scris. Că singură nu-mi cumpăr creioane şi, cinstit vorbind, am şi uitat ce trebuie să nu fac cu ele.
Spre bunăvoinţa publicului, epilog: Mai mult decât realitatea mea, mă atrage irealitatea mea .
0 reconturări:
Trimiteți un comentariu